Istoric

MONGRAFIA ŞCOLII GENERALE NR. 15 BRAŞOV

I. Aşezarea si dezvoltareacartierului

Scoala Generală nr. 15 Braşov (fosta Şcoală Elementară de 7 ani nr. 15) este aşezată în Cartierul Mihai Viteazul – Griviţei – fost Suburbiu.

Cartierul este mărginit la NV de Oraşul Vechi sau Braşovul Vechi, la N de Bariera Bartolomeu şi Stadionul Tineretului, la E de Cartierul Tractorul, la S de Bulevardul Grviţei – Onix – fostul teren pe care era amplasată Uzina Electrica a Braşovului şi calea ferată care ducea la gara veche.

Acest cartier este o aşezare relativ nouă, întrucât s-a dezvoltat după anul 1918, din Braşovul Vechi spre Uzinele Tractorul.

Deoarece pe raza acestui cartier erau nenumărate întreprinderi industriale, cartierul a fost şi este specific muncitoresc, cei mai mulţi locuitori câştigându-şi existenţa muncind la una dintre aceste întreprinderi apropiate:

  • IASON-S. A. – fosta Textila Rosie;
  • Filatura CARPATEX – fosta Drapelul Rosu;
  • TINO-S. A. – fosta Fabrică de încaltaminte Timpuri Noi;
  • FARTEC-S. A. – Fabrica de Cauciuc;
  • CICOAREA (acum apartinand unităţii Jacobs Suchard);
  • Moara;
  • POSTĂVARUL S. A. – Fabrica de Paine;
  • TRACTORUL S. A.;

Cartierul Mihai Viteazul coincide cu circumscripţia şcolară a şcolii noastre.

Clădirea în carea functionat vechea Şcoală Elementară nr. 15 de pe strada Rovine nr.5 nu a fost un local potrivit pentruşcoală, ci a fost o locuinţă particulară închiriată în anul 1935 de laproprietarul ei, căpitanul Barbu Ioan; Inspectoratul şcolar plătind chirie pentruacest local ca să funcţioneze şcoala.

II. Data şiîmprejurările întemeierii şcolii

Dezvoltându-se Cartierul Suburbiu din vatra Braşovului Vechi, era necesar să se infiinţeze o nouă şcoală, deoarece în Braşovul Vechi nu era decât o singura şcoală – şcoala Primară nr.3 de pe Strada de Mijloc – azi Şcoala Generală nr.12.

Această şcoală funcţiona înca dinainte de anul 1918 pe Strada Bisericii Române – lângă biserică – în localul în care şi astăzi funcţionează o mică grădiniţă.

Pentru că în Şcoala Elementară nr. 3 funcţionau în anul şcolar 1934 – 1935, 14 clase cu câte 50 de elevi fiecare, directorul şcolii de atunci, domnul învăţător Traian Popa, a intervenit pe lângă forurile superioare pentru înfiinţarea unei noi şcoli în cartier. Aşa a luat fiinţă Şcoala Primară – mixtă – de 4 ani nr. 6 (actuala Şcoală Generală  Nr. 15) în localul de pe strada Rovine nr. 5 – la 1 septembrie 1935.

Noua şcoală a fost dotată cu mobilier şi material didactic donat de Şcoala Nr. 3 şi era patronată de Biserica Română.

Această structură s-a menţinut până în anul 1948 când a fost transformată în Şcoala Elementară de 7 ani.

După reforma învăţământului din 1948, prin naţionalizarea bunurilor anumitor cetăţeni, clădirea a trecut în patrimoniul Ministerului Învăţământului.

Pentru transformarea locuinţei în şcoală au fost necesare unele modificări şi amenajări: costruirea unei scări interioare, întărirea podelei cu grinzi metalice, construirea sobelor de teracotă, construirea unui WC in curte.

Localul astfel amenajat avea 3 săli de clasă, o cameră mică pentru cancelarie, un antreu, 2 camere mici pentru personalul de serviciu, iar la mansardă locuinţa directorului.

Şcoala era condusă de directorul ei – învăţătorul Goicea Andrei şi a inceput sa funcţioneze cu 6 clase de elevi – clasele I-IV – în 3 săli de clasă: 3 dimineata şi 3 după-amiaza. În anul şcolar 1935-1936 erau înscrişi 266 de elevi, după cum urmează:

  • clasa I A– 41 elevi
  • clasa I B – 39 elevi;
  • clasa  a II-a A –  43 elevi;
  • clasa  a II-a B –  46 elevi;
  • clasa  a III-a A –  45 elevi;
  • clasa  a IV-a A –  52 elevi.

Cursurile începeau cu o sfeştanie; la începutul şi la sfârşitul orelor se spuneau rugăciuni; vacanţele se dădeau de Craciun şi de Paşte; în sălile de clasă erau icoane şi candele.

Învăţământul primar era formal obligatoriu, deoarece condiţiile de viaţă erau grele şi nu permiteau oamenilor să-şi dea copiii la şcoală.

Între anii 1934 – 1941 – 1945 urmează o perioadă foarte grea pentru şcoală. Începe războiul. Părinţii se refugiază, învăţătorii sunt concentraţi pe front; cursurile se ţin cu greu de către cei rămaşi şi cu copii puţini.

După terminarea războiului, în 1945 în şcoală funcţionează o cantină pentru copiii orfani şi săraci şi tot din anul 1945 încep cursuri pentru alfabetizare. Apar multe probleme disciplinare, deoarece erau mulţi copii orfani, fără asistenţă educativă.

În perioada 1935 – 1948 în acestă şcoală sunt şcolarizaţi copii români şi maghiari. După anul 1948 – după Reforma învăţământului – procesul de învăţământ  îşi pierde caracterul religios, introducându-se în predare concepţia materialist-dialectică. Se interzic pedepsele corporale, învăţământul de 7 clase devine obligatoriu, general şi gratuit.

Din anul 1948 funcţionează o şcoală cu predare în limba maghiară în strada Plevnei nr. 2, construită de Biserica Reformată. (clădirea B actuală)

Din anul şcolar 1949-1950, şcoala poartă denumirea de Şcoala Elementară Mixtă Nr.6; se înfiinţează clasa a V-a; colectivele fiind formate din:

  • clasa I – 35 elevi
  • clasa a II-a – 31elevi;
  • clasa a III-a – 35 elevi;
  • clasa a IV-a – 34 elevi;
  • clasa a V-a A – 25 elevi;
  • clasa a V-a B – 23 elevi.

În total sunt 183 elevi, director fiind domnul învăţător Coanda Ilie. Anul şcolar era impartit în semestre. Se acordau burse elevilor merituoşi, din clasa a V-a.

Spaţiul devine insuficient şi se închiriază o cameră în casa familiei Bucur, pe strada Rovine, nr.2.

În anii 1951 si 1952 anul şcolar era împarţit în pătrare; director a fost profesorul Olteanu Trandafir, iar clasele primare erau conduse de:

  • înv. VasileElena (bunica mea) – clasa I A
  • înv. DominteMelania – clasa I B
  • înv. CitirigaAurora – clasa a II-a
  • înv. MoiseLetitia – clasa a III-a
  • înv. MelinteAna  – clasa a IV-a

La ciclul II predau: Popa Traian, Girip Ioan, Vicol Dumitru, Ochiu Iosif, Coandă Ilie, Patea Victoria, Bobancu Maria.

În anul şcolar 1952-1953 se introduce sistemul de notare de la 1 la 5. În această perioadă directoarea şcolii este doamna Dominte Melania.

În anul şcolar 1954-1955 frecventau scoala 302 elevi, imparţiţi în 12 colective de elevi – director fiind domnul Ochiu Iosif.

Spaţiul devine neîncăpator şi se mai închiriază o sala de la familia Bittner, strada Rovine nr.7 şi o sală de clasă de la Şcoala Elementară Nr. 16, şcoala cu predare în limba maghiară, de pe strada Plevnei nr.2

În anul şcolar 1956-1957 se introduce predarea limbii franceze la clasa a V-a. Populaţia şcolară fiind în creştere, în anul şcolar 1958-1959 se mai construieşte o sală mare de clasă în continuarea clădirii vechi. Cele 14 colective de elevi urmau să funcţioneze în 6 săli de clasă; elevii claselor II-IV învăţau în ture de durată mai scurtă. Nu exista sală de gimnastică, laborator de fizică, de chimie, camere pentru material didactic, curtea şcolii devenise neîncăpătoare pentru cei 350 de elevi.

Această creştere numerică a populaţiei cartierului impune necesitatea construirii unui nou local al şcolii, o clădire care să ofere elevilor condiţiile necesare educaţiei lor.

Este ales acest loc de pe strada Mihai Viteazul unde erau grădini ale cetăţenilor acordate de către Primăria oraşului.

În anul 1959 începe construirea actualei cladiri a şcolii care se termină în anul 1960. Prima dată s-a construit aripa din faţă cu 8 săli de clasă, o sală de gimnastică şi la etaj un laborator de fizică. Direcţiunea şi secretariatul erau la parter în locul bibliotecii.

În anul 1960 Şcoala Elementară Mixtă Nr.6 se unifică cu şcoala de 7 ani nr.16, cu predare în limba maghiară, de pe strada Plevnei nr.2 şi devine Şcoala Nr. 15 Brasov, şcoală cu predare în limbile română şi maghiară, cu doua clădiri A si B. Este condusă de doamna directoare, profesoara Illi Magda şi de domnul director adjunct, profesor  Mihaly Dominic.

Este dotată cu mobilier nou, corespunzator, dar la scurt timp iar devine neîncăpatoare şi de aceea în anul 1963 se aprobă planul pentru

lărgirea spaţiului cu înca un laborator de chimie la etaj, la parter un atelier pentru baieţi şi camere anexe pentru fizică şi chimie

În anul 1967 cartierul Mihai Viteazul ia amploare şi din nou se cere mărirea spaţiului şcolar. Se construieşte aripa nouă, cu 8 săli de clasă (parter şi etaj) şi dependinţele aferente. Pentru ca lucrările să se termine cât mai repede îşi aduc aportul prin munca şi cadrele didactice.

În anii şcolari 1975-1976 şi 1976-1977, spatiul şcolar din nou devine insuficient, colectivele de elevi erau de câte 45-55 elevi şi este nevoie să se tureze la Grădiniţa de pe strada Rovine (fosta şcoală)  în două săli de clasă, şi la Şcoala Generală Nr. 12 de pe Strada de Mijloc până când în 1977 se construieşte Şcoala Generală Nr. 24, pe strada Aurel Vlaicu.

De atunci în şcoala  noastră se lucrează în două ture, cu două secţii: română şi maghiară, în 21 de săli de clasă, cu 2 laboratoare, 3 cabinete, biblioteca, un cabinet de psihologie, sala de sport, atelier pentru tehnologie, cancelarie, direcţiune, secretariat, şi mai multe săli anexă.

Orele se desfaşoară cu multă plăcere  deoarece sălile de clasă sunt frumoase, modernizate, aproape toate au mobilier nou, sunt pline cu material didactic atractiv, sunt conduse de învăţători şi profesori calificaţi, mulţi dintre ei fiind mereu preocupaţi de pregătirea permanentă a fiecarei ore şi activităţi.

Până în anul 1990, pe lângă orele de curs incluse în programă, eleviidesfăşurau activităţi de cerc, remarcându-se prin interes şi muncă, obţinând şimulte premii la diferite concursuri sportive, culturale şi la olimpiadeleşcolare. Din 1990, programa şcolara s-a schimbat, elevii au posibilitatea săopteze pentru unele activităţi (opţionale).